Sunetul relaxant al unui rau se aude din departare. Cine stie...Poate,de fapt sunt picaturile de apa sangerii care se lovesc de geam.Acesta e universul ei,un univers in care doar ea detine cheia si nimeni nu o va mosteni.Priveste spre fereastra incetosata si vede picaturile sangerii de apa ce se prelig pe sticla umeda.Sta pe un scaun rece cu ochii atintiti spre un punct anume.Pare pierduta iar pe fata ei nu e nici o urma de expresie.Ochii fara viata ii sunt acoperiti de parul ei negru ca smoala.Linistea domneste in acea camera.Se mai aude din cand in cand mieunatul stingher al unei pisici,lucru care o face sa-si ridice privirea. Alaturi de ea mai sta femeie .Are bratele incrucisate,simbol al enervarii ei,lucru care poate fi sesizat si din voce. Cineva incearca sa patrunda in camera.Usa nu mai este incuiata si se deschide ,lasand o femeie inalta sa paseasca.Noua venita nu spune nimeic,doar priveste dejnadajduita imaginea din fata ochilor,in special umbra care se intinde pe podeaua,si ea rece.Femeia doar examineaza in jurul ei,dupa care pleca fara sa spuna un cuvant,inchizand usa in urma ei. Fata trezita parca din visare,ridica cu greu capul lasand sa se zareasca mai bine suvitele de par care ii acopera fata palida.Incearca sa se ridice dar este oprita de palma puternica femeii. Se dezechilibreaza usor si isi lasa trupul lipsit de viata sa cada pe podeaua inghetata de vreme.Umbra ei se cufunda in intunericul din coltul camerei in care se afla.Isi ghemuieste picioarele la piept dupa care le cuprinde cu mainile. Cea de langa ea ii face semn barbatului in halat alb,care la randul lui vorbeste printr-o statie din care se aude vocea groasa a unui barbat. In curand usa se loveste de perete iar in pragul ei apare o femeie inalta care paseste usor,avand grija parca sa nu atinga ceva.Se apropie de fata si ccu o miscare brusca ii introduce in mana un ac mare.Simte cum viata din ea se scurge.Inchide ochii si isi lasa capul sa cada usor pe umar.In urma femeii mai apar doau gorile ce se indreapta spre ea.Nu reactioneaza in nici un fel.Barbatul in halat alb discuta cu ei dupa care se intoarce cu fata spre fata avand pe fata un zambet diabolic amplificat de razele purpurii ale soarelui la apus. Boloboroseste cuvinte intr-o limba care ei ii se pare straina,dar nu e.Cu pasi zgomotosi si apasati cei trei se apropie de ea.Nimic nou,aceeasi viata obisnuita. Femeia de pe scaun rade diabolic dupa care da din cap in semn de aprobare. Unul din barbatii aceai musculosi ii imobilizeaza capul cu talpa groasa a bocancului.Scoate doar un sunet inabusit,nu vrea sai dea satisfactie,nu..nu va plange. Sangele incepe sa curga din crestetul capului croiandu-si o carare rosie printre firele rebele ale parului ei negru ca smoala,prelingandu-se apoi pe fata palida si alcatuind o perdea rosiatica in fata unui ochi lipsit de expresie.
aici nu mere sa scriu inclinat k inclinat era in gand da va dati seama
Acelasi lucruri obisnuite...Sunt aici de cateva saptamani si nimic neschimbat...Acelasi tratament obisnuit in fiecare seara la apus.Daca nu reactionez cum vrea ea incearca sa ma faca sa sufar,dar nu va reusi.Ranile pe care mi le pricinuiam singura au ajutat la ceva.Acum nu mai simt nimic decat niste furnicaturi usoare.Ea,din cauza ei viata mea a fost distrusa.Am crezut ca am o familie,un camin dar m-am inselat.In scurt timp cei trei pleca deznajduiti.Nu si-au atins scopul nici in seara asta.Pe cadrul din metal al patului observ o lama rece.Ma tarasc pe podea si o ating cu buricul degetului.Au lasat-o aici ca sa ma tenteze.Ea a fost.Ma cunoaste bine.Stie ca e ingurul lucru de pe lumea asta la care tin cu adevarat.E ca un drog de care nu pot scapa.O iau in mana si incep sa apas cu ea pe incheietura mainii.Ce senzatie placuta !Sangele incepe sa curga dupa care improasca peretii reci si fata mea de un lichid rosu caldut.Aveam nevoie de acest lucru ca de aer.E singurul lucru care mai imi da puterea sa continui.Las lama sa cada pe pode scotand un sunet metalic.Imi tarasc picioarele pana la fereastra cu zabrele de la capatul celulei mele.Privesc cerul si ganduri stinse mi se invartesc prin minte.Astazi si stelele inceteaza sa tina cu mine. Ma face sa cred ca sunt atat de vulnerabila, si incerc din rasputeri sa raman in picioare. Dupa tot ce am patit, nici macar luna nu ma tine cu mine, nu este de partea mea nici ploaia. Parca este un peisaj depresiv. Un incendiu de amintiri imi revin in minte, dar reusesc sa ma stapanesc. Reusesc sa`mi stapanesc foamea de lumina, poate de aer. Incerc sa ma port ca atare, de fapt. Ma doare fiecare strop de ploaie care ma atinge, desi aici sunt la adapost. Este.. o casa.. dar nu imi poate inlocui.. universul. Unde nimeni nu ma poate gasi..’
Dupa simpla asezare in pagina, pleaca de pe acel scaun, si se indreapta spre o canapea. Era, cat de cat, comfortabila. Dar ei nu`I pasa. Si`a lasat gandurile pe acea masa neinsufletita. Inca se gandea ‘cum am putut face asta?’, dar nimeni nu`I putea raspundea. Intrebarile retorice sunt doar bine venite in aceasta camera, pentru ca, de data aceasta, chiar nimeni nu poate raspunde. Sufletul parca mort al fetei este purtat de valuri de praf in camera. Se ineaca, dar in scurt timp isi revine. Ploaia nu icneteaza, ci apar pana si luminile de pe cer, numite fulgere. Dupa aceste sulite brazdate pe cer, un zgomot o face pe fata sa tresara, din nou. Isi revine, si se duce sa atinga din nou zabrelele reci de metal. Vrea sa deschida geamul, dar ceva o impiedica. Nu stie ce. Incearca sa afle. Fara raspuns, fara motiv. Un singur sunet ii raspunde – un alt tunet. Stie ca este timpul de culcare, pentru ca frica se inteteste, si nu se poate culca cu acest sentiment umblandu`I prin suflet.
Luna domneste pe cerul negru,brazdat de nori si luminat din cand in cand de fulgere luminoase. Intr-o camera rece,cineva sufera.Adormind pe podeaua rece si avand cosmaruri isi loveste capul de dalele de piatra iar pe jos se formeaza o balta rosiatica.Culoarea parului ei este acum de o combinatie intre negru si rosu inchis.Hainele ei sunt rupte si murdare.Fata pare obosita.
Sunt intr-un altfel de Univers.Mi-am parasit lumea in cautarea uneia mai bune.Am cedat cheia urmatorului mostenitor al intunericului.Ma plimb printr-o serie de copaci negri,de piatra.Bucati de gheata plutesc pe deasupra capului meu si mi se incalcesc in par.E mai rece ca niciodata.Simt ca ma sufoc aici...Nu pot respira.Imi impreunez bratele pe langa corp in speranta ca va fi mai bine,dar nu.Senzatia de frica si frig incepe sa creasca.Nu mai pot continua drmul si cad in genunchi.Bucatile de gheata imi perforeaza pielea si alcatuiesc un covor pe pamantul rece,aproape inghetat. Privesc in sus.Un abis imens se intinde in fata ochilor mei.Ciudat,nu sunt nori dar ninge.Un zgmot asurzitor ma face sa-mi acopar urechile cu mainile.E un urlet.Se pare ca mai e cineva aici,in afara de mine. Imi adun ultimele puteri si ma ridic pentru a merge mai departe dar in secunda in care pasesc simt o durere imensa care imi imobilizeaza fiecare particica din corp si ma face sa-mi pierd cunostinta. Oare cum e posibil asa ceva ?Sunt intr-un vis,visul meu.Nu pot lesina.Asta ar insemna sa ma intorc inapoi pe Pamant si nu doresc asta.Oare cum pot sa-mi dau seama ca am lesinat.Sunt in psihicul meu,doar atat. Un loc unde nu exista sunete,unde visele nu zboara...Aici ma aflu,in acest loc... Insa nu pot sa lesin,nu e cu putinta.Intr-un vis nu mai poti dormi sau visa,pentru ca deja esti adormit sau in cazul meu nu mai pot muri.Sunt deja moarta sau sufletul meu e mort deja.Trupul e viu inca dar sufletul nu. Imi deschid ochii cu greu si privesc in jur.Vederea imi e impaienjenita si corpul e tot mai greu. Privesc in toate partile si vad o umbra intunecata apropiindu-se de mine. Pluteste peste bucatile de gheata de pe pamantul rece.Nu are chip.Doar doi ochi rosii se zaresc pe figura intunecata.Pe valurile de aer care ii alcatuiesc corpul si iau imaginea unei mantii mate se aseaza in zbor fulgii de zapada.Imaginea chipului lui e una neclara.Combinatii de cristal si smoala ii acopereau chipul. Se apropia de mine intinzandu-si mainile demonice aproape de mine.In scurt timp era la doar cativa centimetri de mine.Se apropia amenintator de fata mea cand... Unul din bratele lui fantomatice se infasura in jurul taliei mele si ma ridica aproape de stratul de fum de deasupra noastra dupa care imi dadu drumul si am cazut lovindu-ma cu capul de ceva tare.Simteam durere in tot corpul.Stateam cu capul in jos si vedeam siroaiele decare se prelingeau din capul meu si se revarsau zgomotos pe pamantul inghetat. De data asta ma apuca de un brat si mi-l ridica in aer.La un moment dat am simtit cum ceva sa rupt dupa care nu mi-am mai simtit bratul. Oare cine era creatura aia si de ce imi provoca atata rau ? Se pregati de un nou atac cand m-am apropiat de el si iam ridicat gluga.Nu vroiam sa mor fara sa vad cine a facut asta. Am ramas intepenita cand mi-am dat seama ca dincolo de masca era....
partea a4a asa e mare pentru ca nu mai pun un next decat peste 1-2 saptamani si deaia nul duci la arhive,nu?
Am ramas intepenita cand mi-am dat seama ca dincolo de masca era.... -Scularea papusa! Am deschis incet ochii si l-am vazut din nou pe barbatul in halat alb si ochelari demonici. -Ai dormit pe jos si ai facut mizerie M-am uitat pe gresie rece si am vazut cum sangele meu zacea imprastiat peste tot. -Azi incercam ceva nou.Ea crede ca va functiona.Misca ! Ma impins spre scarile care duceau la iesirea din pivnita mea.Cu fiecare treapta urcata simteam cum soarele imi arde tot mai mult fata.Eram in sfarsit dupa atatea zile mai aproape de iesire.Oare aveam vreo sansa sa scap de acolo sis a incep o viata noua? D(doctorul) :Am adus-o ! X:Perfect!Intra! Am intrat intr-o camera intunecata in care singura sursa de lumina era un bec care atarna singuratic de tavan.Din cand in cand arunca pe pereti cate o umbra ciudata.In incapere nu era decat o persoana,un barbat cu parul atarnand ciudat pe spate. -Tu esti fata care ne-a cauzat atatea probleme? Am tacut,nu vroiam sa-i raspund. -Asculta mucoaso,daca vrei sa jucam dur,asa va fi. Am vazut cum a luat o sfoara si mi-a legat umerii strans de spatarul unui scaun.Tot ce a urmat apoi imi este necunoscut.Imi amintesc vag cum am luat apoi un ciob de sticla si i-am infipt-o in spate celui care credea caa ma va face sa-mi gasesc sfarsitul.Apoi am inceput sa alerg pe coridoarele spitalului pana cand am izbutit sa ies la lumina.Ochii mei erau obisnuiti cu intunericul si am fost orbita de lumina zilei.Dar la gandul ca eram aproape de spital si mai ales aproape de ei nu imi daedea pace asa ca miam dezlipit brusc pleoapele si am inceput sa alerg cat ma tineau picioarele.Nu imi imaginez cum aratam. M-am oprit pe o banca .Era un parc plin de copii.Rasetele si zambetele lor ma zgariau pe creier.Nu suportam sa vad pe nimeni fericit in timp ce mie viat imi juca feste.Oboseala incepe sa-si puna amprenta pe mine. Imi simteam tot corpul greu ca piatra.Mi-am intins tot trupul pe lemnul caldut si am adormit.A fost pentru prima data in ultimii cinci ani cand nu am visat nimic.Pur si simplu am dormit.Cand m-am trezit era deja seara. M-am ridicat cu greutate si am privit in jur.Oare ei ma vor lasa in pace?Nu cred…Probabil ma vor cauta pana la moarte.Uneori stau si ma gandesc.De ce am mai venti pe lume?Viata mea nu are rost niciodata.
))
(
